Când eram prin primii ani de facultate și cam tot ce știam să fac era să visez, am vrut la un moment dat să pornesc într-o călătorie, o aventură în care să mă descopăr pe mine și să văd care îmi sunt limitele. M-a influențat mult și filmul “Into the Wild”, fiindcă mi-a arătat că poți fi fericit și fără bani și că de cele mai multe ori, e importanta călătoria, nu destinația.
Planul era simplu: îmi luam câteva haine, o perna, o pătura, un frigider de mașină, chitara, narghileaua și plecam de nebun cu mașina prin țară să cunosc oameni noi și să văd noi locuri. Mă gândeam să scriu și un fel de jurnal în care să îmi documentez aventura, pe care urma să îl pun într-o cutie undeva împreuna cu alte amintiri ce mi-au influențat viața într-un fel sa altul.
Voiam să mă întălnesc din nou cu domnul ardelean care vindea palincă la Bran, despre care am mai scris pe celălalt blog și să ne punem undeva pe o bancă, să dăm pe gât o sticlă de palincă și să ii ascult poveștile. Sunt unii oameni care atunci când îi vezi prima dată au o anumită aură, ca și când se schimbă subtil aerul din jur. Acesta este genul de om pe care îl respect cel mai mult și pe care cred că l-aș putea asculta ca un copil de grădiniță care aude pentru prima dată “Scufița Roșie”.
Aș fi vrut să aflu cum e să stai cu burta la soare pe plaja din Vamă, să uiți de toate grijile din lume și să îți lași imaginația să zburde, sau poate cum e să stai pe munte la un foc de tabără și să cânți cu oameni care caută același lucru ca și tine, dar probabil ca cel mai mult aș fi vrut să vad cum e să te simți cu adevărat liber.
Din păcate, timpul a trecut, multe lucruri s-au întâmplat, mașina am fost nevoit să o vând, visele au devenit mai rare, iar viața m-a învățat multe din lecțiile ei. Am renunțat la plan, dar mi-am dat seama că această călătorie de autocunoaștere o fac în fiecare zi, când merg la facultate, când vorbesc cu prietenii, când vad ceva pe stradă sau pur și simplu când stau în pat și reflectez la întâmplările zilei, încercând să-mi găsesc somnul. În final omul pentru asta trăiește: să se cunoască pe sine și să devină o persoană de care să fie mândru.
Mai faci greșeli, mai repari unele, îți mai atingi un scop și îți setezi apoi altul, îți mai faci prieteni și îi pierzi pe alții, mai citești o carte sau scrii o poezie, sau asculți un cântec și apoi înveți să îl cânți… La finalul zilei tot ce contează e să fii fericit și mulțumit de tine, indiferent dacă stai în Regie sau la un hotel de 5 stele.
De ce e anime-ul meu preferat? Din mai multe motive, dar pe scurt să spunem că e anime-ul / manga ce are absolut tot ce ai vrea: SF, aventura, pirați, superputeri, zombies, personaje incredibile, poveste foarte, foarte bună și mai presus de toate umor.
)
